Viitorul nostru este electric

Cosmosul blog de stiinta si tehnologie

7 Februarie 2012

Viitorul nostru este electric

De Andy Grove

Douazeci si cinci de ani in urma, cand am fost CEO la Intel, am avut parte de o experienta neobisnuita in timpul unei vizite la un client. A fost in timpul unei perioade de disponibilitate restransa a microprocesoarelor, principalul nostru produs. Acest lucru nu a fost o stare de fapt neobisnuita. Cererea si oferta cresteau sau scadeau odata cu industria calculatoarelor care la randul sau crestea sau scadea. Uneori aveam prea multe cipuri disponibile, alte ori prea putine fata de cererea pietii. Scopul principal al vizitei a fost de a asigura clientul ca lucram din greu pentru a creste productia, o schimbare in acest sens fiind iminenta.

Cand am intrat m-a izbit o priveliste ciudata. Un grup mare de angajati asteptau un semicerc cu CEO, un vechi prieten, stand in fata lor. Salariatii din spatele lui au inceput sa strige in cor: “Va rugam sa hraniti monstrul cip. El este foarte flamand“.

Ca un bec care se aprinde, mi-am dat seama de scopul acestui spectacol. Eram singurul furnizor de microprocesoare de care depindea acel client, si scuzele si promisiunile mele nu-l ajutau prea mult. Intalnirea s-a terminat optimist, insa eu m-am simtit profund jenat – un motiv pentru care imi amintesc si acum atat de clar acea scena chiar si dupa toti acesti ani.

Dupa Nixon, toti presedintii au stabilit obiective similare pentru independenta energetica. Insa fiecare tinta a fost ratata.

Acest episod mi-a venit in minte la inceputul acestui an, atunci cand am citit despre vizita presedintelui Bush in Arabia Saudita. Principala sa misiune a fost de a solicita sauditilor o crestere a productiei de petrol. Potrivit rapoartelor de presa, cererea sa a fost respinsa fara diplomatie de catre ministrul petrolului, care nu parut a fi prea jenat. O astfel de situatie ar fi fost de neconceput cu un deceniu in urma. Pozitia noastra in lumea petrolului a scazut considerabil intr-un timp foarte scurt.

De fapt, s-ar putea sa fim intr-un moment critic, ce se apropie de noi pe furis, intr-un mod gradual si subtil, in companii si industrii, si chiar in societati. Invariabil, actiunile care sunt necesare pentru a schimba un astfel de curs la un moment dat sunt dureroase. Liderii rar apreciaza gravitatea situatiei, si chiar si atunci cand o fac, sunt reticenti sa ia masurile corespunzatoare.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Statele Unite au fost lider global in productia si distributia de energie. In timp, alte tari si-au reconstruit economiile distruse de razboi. Astfel, consumul lor de petrol a crescut, importanta noastra, atat in ceea ce priveste cererea cat si oferta, treptat, s-a diluat. Declinul nostru relativ s-a accelerat in anii 1970, dupa formarea Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) si apoi din nou, atunci cand aceasta si-a aratat muschii grabind criza petrolului [din 1973]. Mai tarziu, la inceputul anilor 1990, unele dintre economiile in curs de dezvoltare din Asia au inceput sa creasca foarte rapid, crestere ce necesita o importanta cantitate de petrol. In consecinta, semnificatia noastra de client important a inceput sa scada in acelasi mod in care a scazut mai devreme semnificatia noastra de furnizor important.

Sa privim aceasta situatie in perspectiva. Cota in domeniul cautarii a companiei Google in SUA este mai mult de jumatate. Aceasta permite companiei sa exercite o influenta uriasa asupra piatei americane de publicitate. Google ar putea chiar sa transforme si sa redefineasca modul in care se face publicitatea. Astfel, OPEC are o pozitie dominanta pe piata mondiala a petrolului, si ar putea avea o mare influenta asupra clientilor sai.

Disponibilitatea petrolului poate determina nivelurile de ocupare a fortei de munca; pentru o natiune, cum ar fi China, acest lucru poate determina stabilitatea politica nationala.

Insa scenele pe care joaca Google si OPEC sunt dramatic diferite. Publicitatea este o mare si importanta afacere, insa energia este forta motrice, sufletul tuturor economiilor. La fel ca apa potabila sau oxigenul, pur si simplu nu se poate fara energie. Deci, un furnizor de energie poate detine un control important asupra clientilor si chiar asupra natiunilor.

Disponibilitatea petrolului ar putea foarte bine sa determine daca o economie creste sau scade. Puteti vedea aceasta relatie frapanta prin compararea dintre cresterea economica a Chinei cu cererea acesteia de petrol. Disponibilitatea petrolului poate determina nivelurile de ocupare a fortei de munca, care, pentru o natiune, cum ar fi China, poate determina stabilitatea politica nationala.

Obiectiv neindeplinit

Cand situatia energetica a Americii a inceput sa se schimbe, a dus la o strategie oficiala energetica. La inceputul anului 1970, presedintele Nixon a prezentat Project Independence, definind un scop national in discursul sau despre starea natiunii: “La sfarsitul acestui deceniu, in anul 1980, Statele Unite nu vor mai fi dependente de orice alta tara pentru energia de care avem nevoie pentru a oferi locuri de munca, pentru caldura din casele noastre, si pentru a pastra mijloacele de transport in miscare.“

Incapacitatea de a indeplini acest obiectiv a fost dramatica.

Dupa Nixon, presedinte dupa presedinte au stabilit obiective similare. Fiecare tinta a fost ratata. Am devenit mai mult si mai mult dependenti de petrolul importat. Energia neta importata s-a dublat intre 1970 si 1980, apoi din nou prin 1990.

Nu numai ca America a esuat in indeplinirea obiectivelor, insa aceste obiective erau gresite. Un obiectiv gresit duce la actiuni gresite, astfel incat, chiar daca le executam perfect in final tot vom esua.

Traim intr-o lume in care totul de la uscatorul de par la Internet functioneaza cu electricitate. O mare exceptie este insa sectorul transporturilor

Ce era in neregula cu independenta energetica? Asa cum au progresat decenii la rand, Statele Unite au devenit tot mai mult integrate intr-o economie globala, unde bunurile, informatia, si petrolul se misca liber dincolo de frontierele nationale. Tari din intreaga lume produc energie daca pot, si cumpara de pe piata mondiala ce au nevoie in afara de propria lor productie. Petrolul curge catre cel care plateste mai mult, la fel ca toate celelalte marfuri. In consecinta, vorbind despre “independenta” in termenii unui produs intr-un alt fel decat cel stabilit de economia globala este o contradictie. Ca politica nationala, trebuie sa protejam economia SUA de intreruperi in aprovizionarea cu astfel de marfuri importante – daca intreruperile sunt legate de cauze naturale sau politice. Eu cred ca scopul nostru este de a consolida capacitatea de a ne adapta la aceste schimbari – de a ne consolida revenirea energetica.

Putem face asta prin cresterea dependentei noastre fata de energia electrica.

Electricitatea: energia captiva

Petrolul se duce la cel care da mai mult. Flote intregi de tancuri petroliere il transporta peste ocean, zi si noapte. Gazele naturale pot fi transportate, de asemenea, dar cu dificultati suplimentare. Pe teren, gazul poate fi transportat prin conducte, dar pentru a fi transportat peste ocean, necesita lichefierea si nave high-tech costisitoare, nave care pot transporta gazul lichefiat in containere racite puternic.

Electricitatea poate fi transportata numai pe uscat. Cu alte cuvinte, este “captiva”: ea ramane pe continentul unde este produsa.

La fel de important este faptul ca energia electrica poate fi produsa utilizand mai multe surse de energie. Din petrol, carbune, care este abundent in Statele Unite, din energia eoliana, hidrocentrale, din energia nucleara si solara. Electricitatea este o forma de energie de origine multipla. Daca o sursa sufera o intrerupere, putem produce energie electrica din alta sursa.

Pentru ca energia electrica este cea mai fixa forma de energie, si pentru ca este de origine multipla, ne va oferi cel mai mare grad de revenire energetica. Natiunea noastra va fi servita cel mai bine daca ne vom dedica noi insine in cresterea cantitatii de energie pe care o folosim sub forma de energie electrica.

Transportul: O nuca greu de spart

Traim intr-o lume in care totul de la uscatorul de par la Internet functioneaza cu electricitate. O mare exceptie este insa sectorul transporturilor, de o importanta deosebita pentru circulatia persoanelor, producerea de materiale, alimente, si chiar combustibil. Transportul utilizeaza mai mult de jumatate din petrolul consumat in aceasta tara. Daca nu se transforma o mare parte din sectorul de transport in energie electrica, nu putem face un progres real spre revenirea energetica.

Aceasta conversie nu va fi usoara. Este nevoie de cresterea substantiala a capacitatii de generare, precum si in capacitatea infrastructurii de transport. Cel mai important, aceasta cere ca vehiculele sa poata rula cu energie electrica.

Aceasta este o sarcina extrem de dificila tehnic. Avand in vedere marimea si greutatea automobilelor obisnuite, tehnologia actuala permite masini electrice care pot rula doar 160 Km inainte ca bateriile sa trebuiasca a fi reincarcate – in modul in care reincarcam un laptop sau un telefon mobil, prin conectarea acestora la reteaua nationala de electricitate. Multi soferi se pot descurca cu aceasta limitare, de cele mai multe ori, insa putini vor gasi satisfacatoare aceste limitari. Totusi, capacitatile pe care le avem astazi ne dau posibilitatea unui inceput bun.

Cel mai des o noua tehnologie apare in acest mod: la inceput acesta nu este complet satisfacatoare, dar suficient de buna pentru a functiona. Primele calculatoare personale, de exemplu, au fost putin mai mult decat niste jucarii. Ele au fascinat pasionatii, dar in comparatie cu calculatoarele mainframe, care erau masinile de baza din acel moment, acestea erau extrem de limitate. PC-urile a crescut rapid in capacitate si au ajuns la paritate cu mainframe-urile si apoi le-au depasit in eficienta si putere de calcul. Astfel de abordari, incepand de la un nivel mic si crescand tot mai mult s-au numit “tehnologii perturbatorii”.

Industria automobilelor, in principal, nu a adoptat tehnologii perturbatorii. Aceasta a asteptat ca bateriile sa fie imbunatatite pentru a fi folosite in masini electrice care sa concureze pe piata cu masinile alimentate cu benzina. Dezvoltatorii de acumulatori, la randul lor, au asteptat cererea industriei de automobile inainte de a aloca resursele necesare pentru o astfel de intreprindere. Asteptarea insa s-a terminat de ceva timp.

Aceasta situatie incepe sa se schimbe. Lansari recente ca Tesla Motors si Project Better Place au inceput sa experimenteze masinile electrice, si progrese importante au fost obtinute de Nissan si General Motors.

Trebuie sa acceleram conversia in energie electrica intr-un mod major.

Alimentare duala

Pentru a incepe tranzitia, guvernul SUA ar trebui sa impuna ca un procent tot mai mare de autoturisme noi sa fie construite cu alimentare duala. Aceste masini vor avea doua motoare, unul electric si unul auxiliar cu ardere interna. Autoturismul va rula pe electricitate, si dupa ce s-au epuizat bateriile, ar folosi motorul pe benzina.

Astfel de capacitati duale sunt frecvent integrate in masini cu tehnologie de tranzitie. Cand playerele DVD au aparut prima data pe piata, ele au fost, adeseori, combinate cu un player VCR, astfel incat consumatorul putea alege, daca dorea sa urmareasca un film pe caseta sau DVD. In cele din urma DVD-ul a devenit standardul implicit, dar numai dupa o perioada de timp care a permis consumatorilor si pietei sa se adapteze.

Calculatoarele portabile vin astazi dotate cu conexiuni cu fir si fara fir la Internet. Daca sunteti intr-un hotel, puteti alege sa utilizati serviciul fara fir sau sa conectati calculatorul la priza pentru conexiunea cu fir. Ma astept ca aceasta conectivitate fara fir sa ajunga suficient de puternica si accesibila astfel incat sa elimine alternativa conexiunii prin fir.

Acelasi lucru s-ar intampla si cu autoturismele. Fortele tehnologiei perturbatoare, eventual, ar aduce imbunatatiri in tehnologia bateriei, in ultima instanta, permitand producerea de masini complet electrice cu o autonomie satisfacatoare.

Insa acest proces, nu se va produce de la sine prea repede. Nu conteaza cat de repede creste productia de masini hibride, inlocuirea in masa a aproximativ 250 de milioane de automobile de pe soselele din Statele Unite cu autoturisme noi va dura un deceniu sau chiar mai mult. Ca si in cazul PC-urilor, activitatea sustinatorilor si pasionatilor arata calea de iesire din aceasta dilema. Exista oameni intreprinzatori care au experimentat convertind masinile existente pe benzina in masini electrice prin eliminarea motorului cu benzina si inlocuirea acestuia cu un motor electric. Unii studiaza modalitati in care autoturismele pe benzina existente, sa fie convertite in masini hibride. Ca si in cazul noilor masini hibride, aceste masini ar folosi cu prioritate energia electrica depozitata la bord, si ar trece la benzina numai dupa ce energia electrica s-a epuizat.

Nu toate vehiculele dispun de spatiu si design care sa permita cu usurinta aceasta transformare. Din fericire, majoritatea masinilor mari consumatoare de benzina pot fi transformate. Furgonetele, SUV-urile, autoutilitarele, ce reprezinta aproximativ 80 de milioane de vehicule, cu un consum de un galon la 13 – 16 mile. Conversia acestora ar trebui sa fie prima noastra prioritate. Instinctul de conservare ne dicteaza sa imbunatatim ceea ce este deja destul de bun – autoturisme compacte cu o eficienta decenta a combustibililor. Prioritatea noastra nationala este sa micsoram cantitatea consumata de energie bazata pe petrol si aceste masini mari consumatoare sunt primele de care trebuie sa ne ocupam.

Estimarile arata ca aceste vehicule convertite pentru consum dual, chiar si in conditiile unei autonomii a motorului electric de 50 de mile intre realimentari, ar putea reduce importurile de petrol cu 50 – 60 de procente – o oportunitate extraordinara.

O sarcina de o asemenea amploarea necesita un efort major de investitii. Va fi nevoie de stimulente fiscale pentru a compensa costurile impreuna cu adoptarea unor reduceri importante a pretului energiei electrice utilizate de catre autovehicule peste perioada initiala, cum ar fi de unul sau doi ani.

Trecerea la energia electrica are avantajul de a ajuta la depasirea amenintarilor majore de mediu. Trecerea de la autovehicule pe baza de petrol la cele pe baza energiei electrice ar schimba locul de abordare a emisiilor de carbon de la milioanele de vehicule individuale, catre mult mai centralizatele centrale generatoare de electricitate. Controlul emisiilor, astfel, ar deveni o sarcina mai usoara din punct de vedere tehnologic. Estimarile indica un potential de reducere a emisiilor de carbon de aproximativ 50 la suta printr-o astfel de schimbare.

Este guvernul imputernicit si stimulat cu adevarat pentru a conduce aceste procese? Ne putem baza pe fortele pietei?

“Politicile energetice sunt influentate de diplomatie, in anumite parti ale lumii,” a declarat Secretarul de Stat Condoleezza Rice, intr-un discurs recent din Senat.

Productia de automobile, productia de baterii, precum si generarea si transportul energiei electrice sunt reprezentate de diferite industrii – fiecare cu propriile sale obiective financiare. Absenta unor interese comune este un obstacol major in calea actiunii, care necesita cooperarea mai multor sectoare industriale.

Istoricul de afaceri Alfred Chandler, intr-un studiu, a constatat ca dezvoltarea de noi industrii este adesea limitata daca nu se fac ajustari corespunzatoare in structura lor si limitele sa fie regandite pentru a se elimina obstacolele din calea cresterii economice. Chandler a recunoscut de asemenea ca modificarile necesare, este putin probabil sa se intample in cazul in care ne bazam pe responsabilitatea managerilor care trebuie sa le realizeze.

Desigur, lansarile si noile parteneriate, fara a fi limitate de regulile economice a unor industrii consacrate, pot sparge acest blocaj in timp. Insa nu mai avem timp.

Ar putea fi o baie de sange

Tarile producatoare de petrol isi arata muschii tot mai deschis. Alegerile din Ucraina au facut ca Rusia sa ameninte cu intreruperea livrarilor de gaze naturale. Nevoia de a asigura petrolul pare sa fi influentat atitudinea Chinei fata de genocidul din Darfur. In Venezuela, Hugo ChÃ¡vez, foloseste petrolul pentru a castiga influenta politica in emisfera sa. “Politicile energetice sunt influentate de diplomatie, in anumite parti ale lumii,” a declarat Secretarul de Stat Condoleezza Rice, intr-un discurs recent din Senat.

Ar putea fi si mai rau. Uitati-va numai la suprafata, si veti constata ca petrolul a fost un factor major in multe razboaie. Si ar putea fi din nou. Astazi, relatia dintre China si Statele Unite, afirma Henry Kissinger, “este foarte similara cu cea dintre Germania, o tara in plina dezvoltare la inceputul secolului 20, si Marea Britanie, o tara dezvoltata“. Conflictul acestora asupra resurselor “a dus la razboi“. Ascultati ce spune Locotenent General William Caldwell, care conduce scoli si centre de pregatire profesionala ale Armatei: “Suntem intr-o perioada de timp in lumea de astazi in care exista o lipsa de resurse“. Din acest motiv, in urmatorii 10 – 15 ani, seful Statului Major General al Armatei, George W. Casey Jr. afirma ca ne vom confrunta cu “o epoca de conflict permanent“.

Avem nevoie urgenta de o strategie care sa schimbe pozitiv evolutia noastra in acest “conflict permanent” consolidand rezistenta noastra energetica. O politica care favorizeaza energia captiva si cu mai multe surse si care transforma agresiv autovehiculele catre consum dual si in ultima instanta, catre consum exclusiv electric este raspunsul.

(Andy Grove a fost Presedinte si CEO al Intel Corporation, cel mai mare producator de microcipuri, intre anii 1987 si 1998. Acum este senior consultant. A scris cinci carti, inclusiv “Numai paranoicii supravietuiesc” si este co-autor (cu Robert Burgelman) la a sasea carte, “Strategic Dynamics”. Burgelman, care este profesor la Stanford Graduate School of Business, a colaborat cu Grove la acest articol.)

Cosmosul blog de stiinta si tehnologie

Viitorul nostru este electric

Articole Similare

No Comments »

Leave a comment

Atentie:

Articole Recente

Cercul Stiintei

Alte site-uri de stiinta

Recomandari

Comentarii Recente

Sondaje

Acceleratorul de particule LHC este periculos pentru omenire?

Lista Autorilor